Indiferent dacă facem o omletă, prăjim cartofi sau pregătim o salată, uleiul este un ingredient nelipsit din bucătărie. Totuși, acesta are un efect nociv asupra mediului. Odată ajuns în chiuvetă, uleiul uzat, se depune pe pereții sistemului de canalizare, degradează ţevile şi îngreunează funcționarea stațiilor de epurare. Specialiștii de mediu avertizează că fiecare doză de ulei alimentar care ajunge în canalizare poluează cantitatea de apă necesară supraviețuirii pentru 15 ani.

Uleiul alimentar folosit are un efect devastator asupra mediului înconjurător dacă e aruncat la întâmplare. Distruge solul şi poluează apele. Tocmai de asta, sfârşitul lui e la reciclare. Însă, prea puţini români se complică să facă asta. Deşi au la îndemână modalităţi prin care pot preda uleiul uzat. Locul uleiului alimentar uzat nu este nici la gunoi şi nici în canalizare.
Corect este să-l strângeţi într-un recipient din plastic şi să-l predaţi centrelor de colectare.Puteţi merge personal în astfel de centre sau puteţi chema acasă firmele care se ocupă de colectarea uleiului, ca să-l predaţi.

Cei care au experienţa traiului în afara României ştiu că lucrurile în „lumea civilizată“ sunt extrem de bine puse la punct. Nu doar că vizita programată la medic nu comportă amânare, dar nici pomul din curte nu se poate tăia fără aprobarea anumitor instituţii, pata de ulei de sub maşină înseamnă o amendă care atârnă foarte greu în bugetul familiei, iar reciclarea anumitor tipuri de deşeuri, realizată selectiv, este o obligaţie de care toată lumea se achită.

Regulamentul (UE) 2018/290 al Comisiei din 26 februarie 2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime de esteri ai acizilor grași de glicidil în uleiurile și grăsimile vegetale, preparatele pentru sugari, formulele de continuare și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale pentru sugari și copii de vârstă mică (Text cu relevanță pentru SEE. )